greu de spus...greu de crezut...

nu inteleg cat de greu se apreciaza o persoana cand e langa tine...
si cat de usor o poti aprecia dupa...
nu inteleg de ce nu putem fi in stare sa spunem tot atunci cand avem pe cineva in fata...
si atunci cand nu mai e langa noi am vrea sa-i spunem atatea-si atatea...
si dupa ne intrebam:cu ce rost?
cand stii ca ai avut atata timp...
si nu-i mai spunem...
si asa ajungem noi sa pierdem mult...
pentru ca niciodata nu avem puterea de a spune...
cuvintelor le dam aripi,dar numai in imaginatia noastra...
de ce nu le dam aripi in doi?cred ca ar si zbura daca am avea puterea sa le spunem acelui "cuiva"
dati-le aripi si lasa-ti-le sa zboare...
nu lasati ca pe ele sa se asterne doar PRAF DE STELE
nu ratati o ocazie fara ca macar sa fi incercat...
cel putin nu ramai atasat de intrebarea:ce-ar fi fost daca...
apreciati ce aveti langa voi inainte de a fi prea tarziu...sincer...nu va fie teama de a spune ce simtiti in acel moment(chiar daca e de bn sau de rau)...
nu ratati ocazia ca nu se stie daca o s-o mai aveti...
si fiti sinceri intotdeauna...e mai simplu...mult mai simplu...